iulie 2010 - Lucica Radu

miercuri, 14 iulie 2010

A mai cazut o stea....

Nu sunt eu in masura sa judec...eu doar ascult si incerc sa inteleg...Insa viata este mult prea scurta si-asa si mult prea pretioasa pentru a o scurta noi.... Nu vreau sa zic decat atat: Madalina Manole...odihneste-te in pace....fie ca sufletul tau sa isi gaseasca linistea...Muzica ta va domni mereu peste noi...

Madalina Manole- 14 iulie 1967 - 14 iulie 2010

marți, 13 iulie 2010

marți, 6 iulie 2010

...zambete si ganduri


- Ce faci, tanara domnita? Astazi nu ti-am vazut zambetul. Il tii ascuns printre norii de ploaie?


- A stat bine ascuns printre nori. Mi-ar fi placut sa pot alerga desculta prin ploaie, sa-i simt atingerea fina, sa ma racoresc si apoi sa o iau de la capat. Cu siguranta o sa mai ploua intr-o zi si, cine stie, poate atunci voi reusi sa-mi purific trupul si sufletul.


- Tu, straine, pe unde iti ascunzi gandurile? Tot norii sa fie de vina?


- Gandurile mele sunt mereu in preajma ta, tu esti domnita mea si numai tie imi impartasesc gandurile, insa atunci cand iti ascunzi zambetul, nu mi le poti deslusi nici eu.


- Am sa zambesc mai mult, promit! Vreau sa simt vibratia gandurilor tale, ele imi dau putere sa zambesc si sa inteleg de ce exist.


Enjoy my evening smiles, stranger!

duminică, 4 iulie 2010

Jur sa raman copil!


Asta poate ar fi trebuit sa mi-o spun acum mult timp in urma...cand faceam trecerea de la viata de adolescent spre tanar-adult, insa evenimentele acelei vremi m-au impiedicat sa fac acest juramant...si m-am lasat dusa de valul problemelor ce inconjoara un adult in devenire si am uitat cum este sa fii copil. Am uitat cum este sa razi pana nu mai poti...sa faci farse celor din jur...sa te joci..fara sa-ti pese de nimic....Astazi vreau sa fac un juramant. Un juramant pe care sa il respect in putinele momente libere pe care le am...un juramant al nevoii de a fi copil macar o ora pe zi....


M-am trezit adult...am devenit uneori rece si dura...am vrut de multe ori sa raman tare si mi-am impus sa fiu asa....Mi-am ascuns lacrimile in perna...pentru a nu mi se vedea latura sensibila, am preferat sa fiu asa...nu regret asta..pentru ca asa am rezistat....si m-am transformat intr-un adult ce stie ce vrea...intr-o femeie dura...dar si feminina...rece dar si calda....insa am uitat un lucru: cum sa ma bucur la micile copilarii. Si asta vreau sa fac....sa jur ca o bucatica din mine va ramane copil...si se va bucura de tot ce inseamna joc si voie buna....


Tu ce crezi strainule...voi reusi sa imi resuscitez latura mea de copil?!

@templatesyard