Iubirea secreta - Lucica Radu

duminică, 12 decembrie 2010

Iubirea secreta

Citind o carte ce poarta acelasi titlu cu postarea mea de astazi, Iubirea secreta - Paola Calvetti, am inceput sa ma gandesc la esenta vietii si la tot ceea ce vreau sa fac fara a trai cu regrete ca nu am facut.
Protagonista cartii a trait o iubire ascunsa timp de mai bine de 30 de ani..o iubire la care a renuntat...o iubire pentru care nu a luptat suficient...Toate frustrarile sale s-au rasfrant in viata de zi cu zi...A fost casatorita de 3 ori...parca nimeni si nimic nu ii oferea suficienta atentie...Sa traiesti o viata cu un chin imens in suflet este ceea ce nu doresc nimanui...in plan real tu nu esti fericit(a)...iar viata e mult prea scurta pentru asemenea durere. Poate iubirea ascunsa este mai intensa...atata timp cat o consumi...cat nu este platonica. Dar atunci cand te rupi de ea si traiesti cu sufletul chinuit ani de zile...pana intr-o zi cand afli ca iubirea ta ascunsa a murit fizic si afli ca si el a purtat aceiasi durere in suflet ani de zile, ce faci? Regretele se tin lant...iar imaginatia ti-o ia din nou razna...Cum ar fi fost daca ramaneam "noi"?

Tu cititorul drag, ai pastra o iubire ascunsa atatia ani? Ai lupta pentru ea sau ai renunta la ea pentru binele celor din jur? Dar cu sufletul tau ce ai face?

6 comentarii:

ghita petrus spunea...

in lupta dintre binele celor din jur si sufletul meu, oricat de egoist ar suna, aleg sufletul meu. nu gasesc motive sa pastrezi o iubire secreta mult timp. ok, sa zicem ca o perioada mica de timp, pana va rezolvati problemele e ok (macar partial). dar daca e iubire, lupti ptr ea pana la capatul lumii si inapoi. ca sufletul nostru e cel mai important.punct.

Lucica spunea...

si eu sunt de aceiasi parere my friend...Cu toate ca este doar o carte sunt sigura ca in realitate se intampla astfel de lucruri...Iar iubirea descrisa e atat de profunda incat iti sfasie pe zi ce trece sufletul...Si ghici cine nu a avut puterea sa lupte..cine a renuntat la sufletul sau...chiar partea masculina a povestirii...Ea ar fi fost dispusa sa lase totul pentru "ei"..lui i-a fost teama...

zmeu spunea...

sa stii ca imi cumpar si eu cartea. mi-ai trezit interesul. eu acuma sunt pierdut printre paginile de la Refugii - Augustin Buzura.

stiu ca partea masculina e mai slaba decat cea feminina cand vine vorba de luptat. sunt primul care recunoaste asta. din cauza asta avem nevoie de o femeie puternica pe langa noi...

Lucica spunea...

:)eu am rasfoit-o putin la targul de carte si mi-a atras atentia...Si chiar este o poveste de viata interesanta...

La naiba..noi femeile trebuie sa fim si sensibile si puternice...:P

Mădălin Ciortea spunea...

Povestile scrise se asemana mult cu realitati prezente.
Traiul cu un chin este condamnabil in mare masura celui/celei care il accepta, in definitiv suntem rezultatul dorintei noatre de a fi intr-un anumit fel.

Dara spunea...

Am observat ca de cele mai multe ori, EL este cel care nu are curajul sa mearga mai departe. Am observat fara sa vreau oamenii de langa mine si povestile lor de iubire.

@templatesyard