Adio maestre ( in memoriam Adrian Paunescu) - Lucica Radu

vineri, 5 noiembrie 2010

Adio maestre ( in memoriam Adrian Paunescu)

Se spune ca moartea e un drum spre o alta lume mai buna...mai linistita...dar atunci cand oameni buni pleaca dintre noi ne gandim doar la durerea pe care o simtim noi si acea apasare ce parca nu va disparea niciodata... In dimineata aceasta inima poetului Adrian Paunescu nu a vrut sa mai bata...a plecat dintre noi fara voia lui...cu toate ca parca-si simtea sfarsitul... Pentru mine poeziile lui au insemnat mult...melodiile cantate pe versuri de Adrian Paunescu te sfasie pe interior....Stiu ca in versurile de mai jos isi striga durerea si Ana Maria ( fiica poetului) la fel cum isi striga si alte persoane ce au pierdut un parinte....Din pacate stiu ce inseamna...si stiu cat e de dureros...nu ramane decat sa te impaci cu gandul caci candva...undeva...ne vom reintalni... Am mai scris pe blog aceasta poezie insa astazi este dedicata doar lui Adrian Paunescu...adio maestre!

Rugă pentru părinţi
                                          Adrian Paunescu


Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.


Dumnezeu sa il ierte si sa se odihneasca in pace!

10 comentarii:

Dara spunea...

Cred ca ieri citeam despre eforturile de a-l tine in viata si m-am gandit...
Azi citesc la tine ca s-a dus dintre noi...
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.

Versurile sunt extrem de triste... si eu mi-am pierdut tatal... nu stiu daca durerea va trece vreodata.

Lucica spunea...

Eu dimineata la stiri am vazut ca inca mai era in viata...iar pe drum spre munca la radio aud ca s-a stins..:|
Eu la versurile astea plang fara sa vreau...mai ales in interpretarea Luminitei Anghel: http://www.youtube.com/watch?v=EzExIs8SkOE

Cat despre durere...se atenueaza...nu trece niciodata...Eu saptamana viitoare ii fac de 7 ani lu tata...parca a fost ieri...golul e la fel de mare...Dar viata merge inainte...nu avem ce face... :|

Dara spunea...

... imi pare rau...
S-au facut 2 ani jumate de cand s-a dus... ultimele 5 luni le-a petrecut la mine... eram oricum foarte apropiati.
Disparitia lui m-a rupt in mii de bucati... inca ma adun.

Dara spunea...

Melodia o stiu, insa nu ma simt in stare sa o ascult acum. Astept sa se mai potoleasca demonii treziti...

Lucica spunea...

:| Trebuie sa te aduni ca nu ai ce face...acum copilul tau este cel mai impotant! Hugs!

Iulicik spunea...

Nici mie nu mi-a venit sa cred. Nici nu am deschis bine televizorul ca m-a luat asa prin surprindere vestea pe care inca nu o intelegeam, fiind si un pic buimacita dupa somn, dar pana la urma am inteles-o, am acceptat-o, si m-am intristat enorm, e o mare pierdere pentru ca din pacate ni se duc valorile si in urma ramane o mare pustietate, un mare gol.
Cat despre versuri, vor ramane in amintirea noastra, ne vor insoti cu drag si emotie cararea vietii si asa ne vom pastra o legatura binecuvantata, prin aceste minunate trairi sufletesti puternice pe care acestea le emana si care vor dainui etern.

Lucica spunea...

Asa este Iulicik, insa asa cum vorbeam cu un prieten dimineata dupa aflarea vestii...am realizat ca noi probabil suntem cam ultima generatie ce a avut legatura cu marii oameni ai culturii romanesti...Tinerii ce vin din urma s-au nascut in era calculatorului si a muzicii house...Iar daca parintii nu le-au insuflat putin din cultura, ei sunt si vor fi mereu rupti de adevaratele valori. Trist...dar asta e adevarul...

Nymphetamine spunea...

Si verusrile poeziei Telefon peste moarte sunt extraordinare! De fapt... tot volumul Ruga pentru parinti este sperb.

Lucica spunea...

@Nymphetamine: este un album plin de emotie... :|

Madalin Ciortea spunea...

Eu raman la conceptia ca ar trebui sa desfacem imagina artistului de imaginea omului. Altfel, impreuna, aceste doua imagini ne povestesc despre un om gri...

@templatesyard