De ce? De tei!

00:58

by Gianina Corondan

(sursa: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/855402/GIANINA-CORONDAN-De-ce-De-tei/)

nice...

"Când treci pe lângă tei, n-ai cum să nu schimbi ceva.

Că-ţi modifici gândul, că-ţi înşurubezi capul în poziţia „nasul spre flori”, că începi să povesteşti cum ai adunat tu într-o vară tei şi ce urmări palpitante au decurs de-aici sau că începi să reciţi din Eminescu, ceva se schimbă. Am verificat asta. Cu oricine m-am nimerit trecând pe sub copăceii parfumaţi, aceleaşi reacţii: gura desenată în sus a zâmbet, chef de povestit, uşoare nostalgii, atins crengile spre a mirosi îndeaproape, e ca-ntr-un film cehesc cu vrăjitori şi neapărat cu Arabela. Eşti prins într-o discuţie poate sau absorbit de gânduri, treci pe sub copac şi la ieşire eşti altfel, vorbeşti altceva, ai o mină uşor melancolică, eşti relaxat, pus pe fapte mari.

Trec uneori cu maşina şi merg special mai încet, să las efectul să se producă, deşi dinăuntru e mai greu totuşi, eşti ecranat de tabla aia colorată, costisitoare, care stârneşte admiraţie sau dispreţ, depinde de marcă. Totuşi, cu toată împotrivirea automobilului, mai pătrunde câte-o dâră de parfum şi în interiorul în care se află cel puţin un om. Intră subtil şi învinge praful, gazele de eşapament şi nervii din aerul compromis de lângă volan, intră şi mai atinge cu mirajul o existenţă.

Chiar acum sunt pe Splai, am trecut de Operă şi merg uşor-uşor pe prima bandă, mă uit la copacii care… au adunat în jurul lor oameni… bronzaţi… normal, doar e vară, care, ia te uită, chiar ating crengile, ce vă spuneam, modificarea interioară şi bucuria. O, dar chiar îşi apropie crengile de inimă, ce emoţionant. Teiul pare însă puţin necăjit. Concetăţenii bronzaţi ating crengile şi cu picioarele, parcă se luptă... ce încrâncenare… şi din greşeală s-a rupt o creangă… se mai rupe una…şi încă una! Şi jos sunt nişte pungi pline cu frunze şi flori… crengile tot acolo aterizează. Mda, vedeţi vraja, iar m-am transformat. Eu nu o să cumpăr niciodată tei de la ţigani. "

concerte

Rockin' Transilvania 2009

20:32


Bucuresti...sfarsit de saptamana...oboseala..stres...si un drum lung ce ne astepta..insa curiozitatea m-a facut sa merg pana la capat... Oboseala mi-a pierit cand am privit soarele apunand intre munti...si privind norii colorati ce se reflectau in Oltul ce curgea linistit cautandu-si probabil fratele...Muresul....


Am ajuns in Sibiu pe seara...era aproape ora zece....au urmat doua zile frumoase...plimbare...relaxare si concert...ca doar de asta am mers...Rockerita din mine...a vrut sa vada cum este un festival de rock...Duminica la amiaza...era pe stadion in Sibiu...ascultand muzica de calitate si asteptand cu nerabdare ultima formatie- cea pt care si venisem - Stratovarius...Am ocupat loc in fata....i-am ascultat pe cei de la Bonfire ( am primit chiar si o pana de chitara, de la unul din chitaristi :) ). Ora 22.00...stadionul deja incepuse sa ingane versurile uneia din melodiile celor de la Stratovarius...Jocuri de lumini..strigate....si in sfarsit au aparut...Au cantat mai bine de doua ore...super show...super voci...Seara am adormit cu ei in gand....iar a doua zi....i-am ascultat pe tot drumul spre casa...


Am inspirat un pic de aer de munte...am ascultat muzica de calitate...si am revenit apoi pe meleagurile agitate ale Bucurestiului...:)


Pentru a va face o idee cam ce canta aceasta formatie..las mai jos versurile unei balade care mie imi place la nebunie....


Forever


I stand alone in the darkness

the winter of my life came so fast

memories go back to my childhood

to days I still recall Oh how happy I was then

there was no sorrow there was no pain

walking through the green fields

sunshine in my eyes


I'm still there everywhere

I'm the dust in the wind

I'm the star in the northern sky

I never stayed anywhere

I'm the wind in the trees

would you wait for me forever ?


Follow by Email

Lucica Radu. Un produs Blogger.